Confuzie...

Oare a fost iubire? Stau si ma gandesc la zilele acelea si le rememorez si incerc sa le reinviu secunda cu secunda, minut cu minut, mangaiere cu mangaiere, sarut cu sarut…si incerc sa ma mint ca nu te mai iubesc si incerc sa ma autoconving ca m-ai iubit..
A fost o poveste de iubire, un basm care a inceput cu sfarsitul si s-a incheiat cu inceputul..da..de la frumos, la tragic..de ce tragic? Pt ca mi-a fost teama sa lupt. Pt ca nu am avut putere sa zic DA. Pt ca am fugit din bratele tale, in bratele singuratatii..credeam ca ne va fi mai bine asa..credeam ca te scutesc de suferinta… viata merge inainte,nu? Despre asta vorbeam la leagane, mai tii minte? Dar nu am reusit inca..inca te visez si inca te ador..iti ador privirea, iti ador vocea, iti ador zambetul, iti ador mirosul, iti ador fiinta…
Mi-e dor sa te sarut, mi-e dor sa te iubesc… mi-e dor sa iti zambesc si sa imi zambesti…mi-e dor sa imi spui “micuto” si sa ma pupi…mi-e dor sa imi canti si sa imi citesti..mi-e dor de tine
dar, e prea tarziu… atunci in noapte te-ai uitat in ochii mei si mi-ai spus ca ma iubesti..privirea ta era de un calm de nedescris, de o sinceritate iesita din comun..iar eu, o copilita, m-am speriat si m-am ascuns…am crezut ca pacalesc iubirea si te-am anuntat ca plec, ca te las si ne revedem ca simplii prieteni..si te-ai conformat desi te-a durut..si ..s-a terminat..totul…
Acum nu mai exista noi. Exista doar tu si eu. Fiecare dintre noi isi are propriul drum..al tau este unul necunoscut, cu totul nou, in timp ce al meu este presarat cu amintiri!! La fiecare pas apare ceva ce sa imi aminteasca de tine.. de ce?? Te vreau inapoi? Mi-e frica sa raspund… mi-e frica de un raspuns afirmativ stiind ca este imposibil sa te mai am vreodata…dar asta e…viata merge inainte!
Si sa iti spun un secret? Azi noapte te-am visat..eram impreuna din nou… ne plimbam prin Cismigiu, filosofam despre credinta si despre existenta. La un moment dat ne-am oprit, si mi-ai aratat cerul..se apropia furtuna, iar eu eram fascinata… tu, in schimb, erai preocupat sa gasesti un loc in care sa ne adapostim.. ti-am spus ca ploaia nu ne va ucide, si ca putem sa ramanem in loc, sa dansam in ploaie… Ai ezitat la inceput, dar apoi ai acceptat, ca de obicei. Eram atat de incantata! Apoi, a sunat alarma… era 7 dimineata, trebuia sa ma trezesc sa merg la scoala… de data asta, insa, as fi vrut sa nu sune! Am fost rupta dintr-un vis atat de frumos, si izbita de zidul realitatii..
E timpul sa recunosc. Povestea noastra s-a sfarsit; fiecare are viata sa. Tu ai pus punct si ai luat-o de la capat .. eu inca ma zbat sa gasesc poarta spre un nou inceput, dar mai am de facut cativa pasi… momentan am reusit sa ma situez in viata ta. Iti vine sa razi? Nu e amuzant…e chiar trist… TU ai o viata noua, iar EU, eu nu sunt in ea..eu sunt doar un nume ce apare pe o pagina veche, ingalbenita de timp, din viata ta…
Eu sunt un nume.