Confuzie...

Oare a fost iubire? Stau si ma gandesc la zilele acelea si le rememorez si incerc sa le reinviu secunda cu secunda, minut cu minut, mangaiere cu mangaiere, sarut cu sarut…si incerc sa ma mint ca nu te mai iubesc si incerc sa ma autoconving ca m-ai iubit..
A fost o poveste de iubire, un basm care a inceput cu sfarsitul si s-a incheiat cu inceputul..da..de la frumos, la tragic..de ce tragic? Pt ca mi-a fost teama sa lupt. Pt ca nu am avut putere sa zic DA. Pt ca am fugit din bratele tale, in bratele singuratatii..credeam ca ne va fi mai bine asa..credeam ca te scutesc de suferinta… viata merge inainte,nu? Despre asta vorbeam la leagane, mai tii minte? Dar nu am reusit inca..inca te visez si inca te ador..iti ador privirea, iti ador vocea, iti ador zambetul, iti ador mirosul, iti ador fiinta…
Mi-e dor sa te sarut, mi-e dor sa te iubesc… mi-e dor sa iti zambesc si sa imi zambesti…mi-e dor sa imi spui “micuto” si sa ma pupi…mi-e dor sa imi canti si sa imi citesti..mi-e dor de tine
dar, e prea tarziu… atunci in noapte te-ai uitat in ochii mei si mi-ai spus ca ma iubesti..privirea ta era de un calm de nedescris, de o sinceritate iesita din comun..iar eu, o copilita, m-am speriat si m-am ascuns…am crezut ca pacalesc iubirea si te-am anuntat ca plec, ca te las si ne revedem ca simplii prieteni..si te-ai conformat desi te-a durut..si ..s-a terminat..totul…
Acum nu mai exista noi. Exista doar tu si eu. Fiecare dintre noi isi are propriul drum..al tau este unul necunoscut, cu totul nou, in timp ce al meu este presarat cu amintiri!! La fiecare pas apare ceva ce sa imi aminteasca de tine.. de ce?? Te vreau inapoi? Mi-e frica sa raspund… mi-e frica de un raspuns afirmativ stiind ca este imposibil sa te mai am vreodata…dar asta e…viata merge inainte!
Si sa iti spun un secret? Azi noapte te-am visat..eram impreuna din nou… ne plimbam prin Cismigiu, filosofam despre credinta si despre existenta. La un moment dat ne-am oprit, si mi-ai aratat cerul..se apropia furtuna, iar eu eram fascinata… tu, in schimb, erai preocupat sa gasesti un loc in care sa ne adapostim.. ti-am spus ca ploaia nu ne va ucide, si ca putem sa ramanem in loc, sa dansam in ploaie… Ai ezitat la inceput, dar apoi ai acceptat, ca de obicei. Eram atat de incantata! Apoi, a sunat alarma… era 7 dimineata, trebuia sa ma trezesc sa merg la scoala… de data asta, insa, as fi vrut sa nu sune! Am fost rupta dintr-un vis atat de frumos, si izbita de zidul realitatii..
E timpul sa recunosc. Povestea noastra s-a sfarsit; fiecare are viata sa. Tu ai pus punct si ai luat-o de la capat .. eu inca ma zbat sa gasesc poarta spre un nou inceput, dar mai am de facut cativa pasi… momentan am reusit sa ma situez in viata ta. Iti vine sa razi? Nu e amuzant…e chiar trist… TU ai o viata noua, iar EU, eu nu sunt in ea..eu sunt doar un nume ce apare pe o pagina veche, ingalbenita de timp, din viata ta…
Eu sunt un nume.

Il est automne…

Il est un automne tardif dans mon âme,

L’amour languit après la mort, il respire difficilement.

Avec le temps qui passe, il se fait aussi oublié le premier regret,

Dans la brume se cache de moi aujourd’hui ton image.

Une photo en deux c’est tout ce qui est resté sans tache,

Caché dans le tiroir secret de mon âme

L’amour est le même, et l’automne également,

bine que le temps soit différent…

Mystère dans la nuit…

Dans l’obscurité qui semble ne plus disparaître, je vois une ombre….

C’est toi? Pourquoi ne t’approches-tu pas ?

As-tu des questions? Je t’écoute et je te réponds…

Le silence règne partout, le temps passe et l’ombre se lève et part….

Et moi,je reste ici et je me demande: C’étais toi?

Où es-tu j’attends que tu reviennes et alors,

plus que ma vie, tant je t’aimerais!

Mais l’horloge bat sans cesse,

Le sablier va se casser bientôt

et mon âme restera uniquement une flamme

qui sera éteinte par le vent…..

poezia mea, pe net a altuia....

Acum vreo 3 zile am primit de la un prieten o prezentare super draguta intitulata "Vino"... era poezia mea, poezie pe care o scrisesem prin clasa a VII-a, si pe care o trimisesem doar catorva prieteni...uitasem de ea, insa cand am citit versurile mi-am amintit de existenta ei si de cat de mult ma reprezentase in perioada in care am scris-o..
Tin sa precizez ca poezia a fost compusa din mai multe "poezioare" daca le pot numi asa, si sunt de fapt doar idei. Nu a fost conceputa ca o poezie, nu vroia sa fie o poezie si de aceea e destul de slabutz scrisa... e bine de stiut ca pt mine nu a fost decat o forma prin care mi-am usurat sufletul...
Probabil tu, care mai mult ca sigur imi esti prieten (ca deh, numai prietenii mei imi citesc blog-ul :)) ) te intrebi de ce scriu toate astea, acum.
Poi, unu.. daca ma cunosti, stii cat de repede ma oftic atunci cand nu imi sunt recunoscute drepturile de autor ~x( ;
..doi... ma tot gandesc cine si-a permis sa imi dea poezia mai departe?!?!!
..trei... daca tot nu mi-a fost postat numele, atunci sa ramana autor anonim!!
..patru.. poezia postata mai jos (adica a mea) a fost usor modificata (astfel incat sa nu mai imi apartina in totalitate =)) )...
..cinci... inca sunt suparata din cauza acestei situatii..
..sase..cand am primit prezentarea, credeam ca e cadoul lui Cristi pt mine, cu ocazia zilei mele de nastere...ce trist!!

Si acum..creatia! :))

Vino
de timmyshor (ce timmyshor??? ca e poezia mea!! >:p )

S-a lasat amagitoare noaptea,
Cuprinsa de-un intuneric ametitor,

Se joaca si luna, imi mangaie chipul
Sperand sa-si alunge singuratatea

E trista de veacuri, desi lumineaza
Asemeni unui zambet ce-ascunde sute de lacrimi

Visez in tacere, astern ganduri si soapte
Ma simt abandonata in tristete,

Incerc sa respir, dar imi lipseste aerul,
As vrea sa ascult, dar nu inteleg tacerea

Unde esti, sa pot zbura ?

Un suflet ce-i singur, nu oglindeste nimic
Fara parfum, degeaba si floarea...

Stiu ca ma cauti, am aripile frante..
Grea e magia cand crezi doar in ea,

De ce nu te-apropii? Strange-ma-n brate!
Arata-mi lumina, acopera-mi ochii ...

Mangaie-mi buzele ce parca suspina,
Otraveste-ma cu dulceata, am sa mor pentru tine,

Sopteste-mi dorinte, doreste-ti in soapta
Iubeste, alinta, saruta, priveste ...

Traieste prin mine, suspina, zambeste ..
Alunga-mi amarul, uita de lume,

De pasii tristi ai singuratatii,
Ecoul lor apasator imi inunda timpanele;
Amortind sufletul...

Am ramas doar o flacara-n vant .

Si dor mi-e de tine. Arata-te-o data!

Mai mult decat viata, atat te-as iubi.


Compu' la care am scris poezia mai exista, dar e la tara; cand am sa ajung pe acolo, am sa o pun pe stick si am sa o public aici, sa vedeti cum e si originala :)) oricum, mult diferita nu e :p

Définitions par rapport à ma vie

Ame - la flamme de mon corps et de ton corps
Desire – moi et toi à nouveau ensemble
Emotion - quand je te dis et tu me dis "Je t'aime"
Caresse - tu à cote de moi dans les moments difficiles
Miracle - le monde gouvernée par l’amour

Franturi de ganduri...

Franturi de ganduri...

I

“Perfect!” - obisnuiai sa spui adesea,
Iar eu tindeam sa cred ca ai dreptate...

.... Dar ai gresit : perfectul e defect ...

II

Si ce pustiu mi-e-n suflet fara tine!
O, cat de mult as vrea sa ma iubesti!

.... Dar ai plecat cand eu credeam in tine ...

III

Tanjesc dupa un sarut cu ochii inchisi,
Tanjesc dupa un simplu “te iubesc”,
Tanjesc sa te revad in al meu vis!

... Si te visez plangand la un mormant ...

IV

Te vad plangand, privind inspre pamant.
Te vad pierdut intre morti si cei vii,
Iti simt durerea si-ncerc sa te ascult...

... Apoi ma mir: Vorbesti cu Dumnezeu?? ...

V

Esti imperfect, sa stii! Dar te iubesc...

VI

As vrea sa te aud si acum spunand: “ Sunt mirific! “.
Apoi sa ma privesti ca un misogin, dar sa-mi zambesti..

... caci tu nu stii, dar azi am sa te iert, pentru ca azi...azi imi lipsesti ...

VII

“Perfect!” - obisnuiai sa spui adesea,
Iar eu tindeam sa cred ca ai dreptate...

.... Dar ai gresit : perfectul e defect ...