Eu, in ochii unui prieten. [text scris in urma cu aproape un an]

Pau Pau...cine?...nu stiti?...offf...era o perioada dulce din mireasma verii...pacat doar...caci era doar o particica..., mi-aduc aminte cand m-a vazut prima data, era retrasa fata de mine...si se incrunta cand imi arunca priviri...pana in momentul cand ne-am jucat cu comuniunea...si atunci s-a amplificat....era dulce...de la inceput...idem fructului in timpul verii cand isi arata pe zi ce trece roseata dulce a mierii...asa era si cu ea...sublim canta la starea sociala cu mine...pana cand treptat ....
pana cand treptat....totul urmase o alta inaltime....da....nu stiu cum am ajuns sau ce procedee s-au urmat, caci nici o carte nu explica, sau nu iti arata nici o pelicula pe micul ecran cat de mult te atasezi...stii doar ca e o gingasie. Da...Pau Pau...inflorise in ochii mei mai mult decat era permis....simteam o scurtare subita a distantei dintre noi...ca si o melodie raspicata la primul ei debut...era o adulmecare de atragere...atat...de....
pura si doritoare , ceva ce simteai cand erai mic sau probabil, mai tarziu..cand batranetele ne apuca pe bancile insorite din parc....o mana legata de alta mana indiferent de varsta sau criteriu. Pau Pau...as continua povestirea, dar acum...imi izbeste chipul fetei mele o dulce amintire al chipului ei..al siluetei ei...portelan as spune daca as fi cantat totul la o chitara....inocenta ei atat de....aromatizata cu o copilarie dulce si presarata parca de ideea ascunsa a capacitatii ei.... de cunoasterea ei de ce e posibila cat e de capabila sa ingenunchieze atatia oameni.......da...m-am abatut de la chipul....ma scuzati, dar publicul trebuie intretinut ...asa..chipul ei...imi aduc aminte izbitor de clar...idem unei atingeri in vis...cum isi ducea parul dupa ambele urechi..si isi inclina capul
buna seara...sau mai degraba as spune incep , mai mult decat o soapta dragei mele, "e noapte iubita mea"...iar voi o seara tarzie sa ma ascultati......am fost intrerupt, dar sigilata acea intrerupere fara de silueta mult prea dorita , mai mult dorita...decat forma unui Soare, a ei, a ei si doar a ei....precum imi amintesc fata de voi...ramasesem la ... micul gest pe care il facea atat de des................- incetez acum a mai vorbi...imi este mult mai importat sa imi amintesc vadirea ei colorata...caci timpul isi spune iertarea si se va sterge din intensitate pe axa timpului daca ma lasa singur......ochii ei....parul si mica ondulare al lui...cum incepea sa ii imprejoare gatul cu pielea ei fina....fina in fragezimea varstei..fina de atractie ...
....pielea ei...regret precum un batranel regreta in sfarsitul anilor de viata ca nu a facut ce ar fi trebuit atunci cand a tacut ....pielea ei...nu am simtit-o destul...nu am imbratisat-o destul...nu am apucat sa ma scapat in alcoolemia data de parfumul ei....pielea ei...atat de fina si atat de neatinsa ...e ce se retrase, de ce nu ramase, de ce a ramas atunci cu mine.....si ....dupa aceste idei pictate haotic in partea mea de vis....va readuc pe toti la acel portret al gestului ei inceput acum cateva versuri de amor.....isi inclina capul...si de nu era de ajuns...mai ridica cu un mic gest de inocenta sprancenele sa arate duiosia de ai cadea in gratiile privirii ei...imi venea asa de mult sa ma apropii.....