luni, 22 iunie 2009

Scrisoarea inocentei

Dragul meu Cristian,


Iarta-ma ca nu ti-am mai scris de mult timp,insa am fost foarte ocupata zilele acestea…
Scoala mi-a ocupat majoritatea timpului,insa seara de seara,gandul imi zbura la tine..mi-e foarte dor sa mai iesim in parc si sa povestim la umbra “Stejarului nostru”,sa ma iei in brate si sa imi spui povesti,cu printi si printese,iar personajele principale sa fim noi.
Mi-e tare dor sa ne soptim unul altuia vorbe de iubire,sa te sarut cu tandrete,iar tu sa imi spui poezii…imi amintesc seara aceea in care mi-ai recitat “Izvorul noptii” si mi-ai spus ca poezia mi se potriveste perfect.Mai tii minte?Banuiesc ca da,caci astfel de momente nu se uita niciodata…
Aseara,uitandu-ma la fotografii impreuna cu mama,mi s-a facut un dor teribil de mare..ma gandeam ca daca ai fi fost aproape,dorul meu s-ar fi stins in momentul in care te-as fi privit..ti-am mai spus ca in ochii tai rade marea,iar zambetul tau imi aduce soarele..ti-am mai spus cat te iubesc,iar iubirea mea creste pe zi ce trece,caci te iubesc de la prima bataie a inimii tale,pana la ultima suflare de vant ce iti adie fata…nu te iubesc pentru ceea ce esti,ci te iubesc pentru ceea ce sunt atunci cand sunt cu tine…
Zilele trecute,ti-am scris o poezie,insa cuvintele ce le-am folosit nu exprimau in totalitate ceea ce simt eu pentru tine,caci iubirea nu poate fi explicata in cuvinte..ea se simte,asa cum tu simti marea atingandu-ti picioarele,asa cum simti cand soarele iti incalzeste trupul,iar lacrima iti ia durerea si o prelinge pe obraz,lasand-o sa dispara intr-o lume reala,condusa de indiferenta…Iubirea nu poate fi definita,cu atat mai putin explicata…cand Cupidon te alege ca victima a sa,tu nu mai ai scapare,ci te indragostesti ca un individ aflat sub hipnoza,ca si cum asa ti s-ar fi cerut,sau asa ti-a fost destinul…doar ca tu nu realizezi in clipele acelea ce se intampla cu tine…
Nu are nici un sens sa cautam explicatii filosofice pentru aceasta traire,pentru ca nu le vom gasi niciodata…se intampla si gata…
Gandurile mi-au zburat departe,parca intr-o alta lume in care invidia si egoismul nu au fost inca inventate,insa faptul ca in acest moment nu esti langa mine,m-a adus cu picioarele la realitate..e o realitate cruda,din care oricat am incerca sa scapam nu avem unde,decat in cazul in care ne transpunem ca personaj al unui basm…
In aceasta realitate cotidiana,cel mai mare dusman al nostru este timpul,cel care nu ne permite sa recuperam momentele in care suntem departe unul de celalalt,caci este ireversibil…
Mi-e tare dor de tine,dragul meu,sa stam intr-un colt al camerei,tacuti,invaluiti in intuneric si sa ascultam muzica…sa te privesc timid in noapte,iar chipul tau sacru sa fie pierdut in profan…apoi,sa ma apropiu de tine si sa iti marturisesc mai mult in taina,cat de mult te iubesc, sa te sarut suav,iar tu sa imi zambesti si sa imi raspunzi gesturilor mele cu aceeasi tandrete…
Pare un vis..ceva ce probabil ca nu voi avea niciodata..sau nu imi este sortit sa mai am candva aceste momente,insa daca este asa,am sa imi fac propriul destin,lasand la o parte legile naturii si actionand dupa bunul plac,caci o batrana vorba spune ca “in dragoste si in razboi totul e permis”…iar daca soarta incearca sa imi ia fericirea,eu ii declar razboi in numele iubirii noastre,iubire ce ti-o port si ce mi-o porti…
Cu ochii mintii te vad zambind la citirea cuvintelor mele atat de puerile,si exclamand “Esti doar un copil!” ..asa imi spui mereu,dar nu te contrazic,caci ai dreptate..Eu stiu ca ma iubesti asa cum sunt,desi eu caut intotdeauna sa iti dau explicatii prea literare ,intrebarilor tale simple…suntem ca doi poli..opusi si totusi atat de apropiati..
S-a facut destul de tarziu,iar mama mi-a spus sa merg la culcare…am sa o ascult in cele din urma,caci maine ma asteapta o zi grea…Acum,inchei scrisoarea,insa nu inainte de a iti spune ca te iubesc foarte mult si ca astept raspunsul tau…
Incet,incet am sa ma indrept inspre lumea viselor,unde ne vom intalni din nou si unde toate dorintele mele mi se vor indeplini…mi-e greu sa ma multumesc doar cu atat,insa stiu ca in curand ceea ce ti-am destainuit mai sus ca imi doresc sa se intample,va avea loc atunci cand vei reveni acasa…pana atunci imi ramane sa visez..te iubesc…

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu