luni, 22 iunie 2009

Stări

Mă plimb desculţă prin mare şi cânt cu ochii închişi o melodie veche ce mă reprezintă.

Înaintez înspre larg şi simt cum apa mă învăluie din ce în ce mai mult şi mă conduce în visare…deschid ochii şi privesc steluţe mii si mii,iar discretă mi se arată luna…îmi oferă siguranţă,chiar dacă simt că marea începe să mă înghită,căci nu mai înot,nu mai plutesc,ci păşesc..mă simt cuprinsă de o vrajă puternică,ce nu îmi permite să o înţeleg,dar nici să o dezleg…nu mă simt ca la început,lipsită de viaţă,ci mă simt adormită…



Simt iarba verde şi moale cum îmi îngrijeşte trupul…undeva departe,clopotele bat fără oprire…un fluture-mi şopteşte povestea vieţii lui,iar florile-mi veghează somnul.

Încerc să-mi deschid ochii şi să privesc în jur,dar Soarele nu îmi dă voie…îmi arde faţa uşor adiată de vânt,şi mă trimite înspre o nouă zare…incerc să o găsesc,dar…



Mă trezesc pe fundul oceanului şi sunt fascinată de tot ceea ce văd. Un peşte portocaliu creşte pe măsură ce mă uit la el…înot pe unde vreau,dar peste tot pare să fie acelaşi lucru,doar un colţ pare mai special…arată neîngrijit şi tocmai asta mă atrage…e un loc în care îmi doream să ajung de mult,să-l străbat în totalitate şi să-l păstrez în suflet pentru totdeauna!!

În acest colţişor mi-am pregătit sufletul pentru odihnă,cu speranţa că aici totul va rămâne la fel,dar…



Mă găsesc întinsă pe cearceaful alb şi mătăsos,privind în gol,fără a ştii însă că trăiesc cu adevărat.

În loc de Soare,am întâlnit un bec,în loc de flori am întâlnit nişte aparate ciudate care par să mă ţină în viaţă..nu înţeleg mare lucru din ceea ce mă înconjoară,dar ştiu că ceva nu este în regulă…încerc să mă mut într-un alt loc,unul mai frumos şi mai liniştitor decât acesta,dar îmi dau seama că trebuie să mă lupt cu mine însumi şi cedez…prefer să închid ochii şi să mă gândesc departe…



Tresar fără motiv şi îmi dau seama că stau în faţa unui caiet,cu un pix în mână şi cu poza ta alături…în loc de peştele portocaliu ce l-am întâlnit pe fundul oceanului,mi-am cunoscut inima..ea creşte pe măsură ce privirea îmi rămâne aţintită la tine…

Am străbătut atâtea vise ca să înţeleg ce e iubirea,iar acum când tu ai plecat,realizez că te iubesc…

Mi-ai rămas doar o amintire in suflet şi un chip dintr-o fotografie uzată de timp...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu