Si sunt departe, dar cu gandul acasa...
Privesc in gol, uda pe obraji;
Mi s-a facut sete de prieteni,
Foame de munte
Si teama de mine.
Cred ca m-am pierdut pe stradute intorotcheate
Si mi-e aproape imposibil sa revin.
Daca exista o criza a varstei, probabil ca ma incearca chiar acum. Sau poate e doar dorul, ce ma arde profund.
Habar nu am, dar ustura, doare si ma face sa plang.
Am nevoie de prieteni, sa ma panseze ACUM.
Si mai vreau o batista…atat.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu